Cu cateva ore inainte, imi aminteam cu trei prieteni pe messenger, avand varste apropiate, de amintirile din copilarie, de jocuri, muzica, generatia in sine si comparam cu zilele de astazi si suntem cam tristi, avem si de ce zic eu. Cand eram copil, ma grabeam sa ajung mare, sa ajung barbat, ma fascina ideea de a fi mare, uneori eram si motivati, ne gandeam ca nu prea aveam voie sa facem nimic, dar defapt faceam prea multe, aveam mici certuri cu parintii, cu statul afara, cu dormitul cu mancatul prea putin si prea repede, cu teme nefacute, cu televizorul. Erau persoane in jurul nostru care ne spuneau ceea ce spun si eu acum as da tot sa fiu iar copil sa o iau de la capat dar bineinteles, nu ii luam in seama, ei voiau contrariul, ne si spuneau de ce dar tot ca noi gandeam, dar chiar daca am fi inteles si ne-am fi dat seama, timpul tot trecea si tot aici ajungeam.
Ne aminteam mai devreme de toate jocurile copilariei, pitita sau pititea, ori v’ati-ascunsea’, ascunsea sau stiu eu ce denumire exista prin partile voastre cred ca dupa jocurile cu mingea era cel mai raspandit si jucat joc. Blocul meu e destul de de mic zic eu, are vreo 5 scari daca nu ma insel, e in forma de L, in spate mai e un bloc de “caramida” spuneam noi de trei etaje, in dreapta unul de 3 scari iar in fata lui unul de doua cu sapte 4 si in stanga de tot un altul in forma de I cu opt scari, ne adunam copiii de la majoritatea scarilor acestea, ne “bateam” intre blocuri sau scari, cu tevi verzi de plastic sau albe cu gornete, cu baloane cu apa, ori formam baietii echipe la miuta ii spuneam noi, nu am stiut niciodata de ce ii zice asa si nici nu m-a interesat, jocul in sine conta, e jocul acela in care se fac doua echipe cu un portar care da mingea pe spate, trebuie sa il stiti, ideea in sine e ca desi eram copii, eram uniti, stiam sa ne jucam, zilele de vara era un chin pentru vecini, toate scarile erau pline de copii, in fata blocurilor pe banci sau direct pe borduri, eram trimisi de la o scara la alta. Seara jucam pitita, era cel mai frumos joc si cu totii asteptam seara pentru asta, eu mai trisam, dar uneori eram si nevoit, de multe ori baza se facea la scara mea si cand trebuia sa ma ascund, dadeam fuga in casa, mancam ceva de gura mamei, ma odihneam putin, ma uitam pe geam sa vad daca e liber si coboram repede sa ma scuip . Jucam sotronul, la elastic nu prea m-am bagat desi imi placea jocul, chiar daca era jucat mai mult de fete, ma cam impiedicam, eu eram de minge, ce sa mai, era sa imi rup gatul invatand sa sar coarda, flori fete si baieti, telefonul fara fir, pietricica, frunza, tarile, ratele si vanatorii, baba oarba, turul frantei, lapte gros,capra, castelul,peretica cate si mai cate. Colectionam surprize de la gumele Turbo, cine mai stie de ele ? Va amintiti ce nebunie era ? Astazi, generatia de astazi, copiii de astazi, nu mai cunosc inocenta, nu mai stiu cu adevarat ce inseamna bucuria, ei stiu messenger, mobile, porno, machiaje, figuri, impresii in cap, au impresia ca totul li se cuvine, injura la fiecare trei cuvinte, vorbesc despre sex si dragoste ca parca din totdeauna, impopotonati cu tot felul de gadgeturi ipod’uri, mp3′uri, fel de fel de lanturi la picioare, la gat, au pretentii de pe acum sa fie imbracati de firme mari si si-au batut joc de linia lor, iar daca ii intrebi cum ii cheama pe cei care au creat ceea ce ei poarta, numele nu mai mult, habar nu au, poate ai zice ca sunt gelos, ca sunt frustrat ca eu nu m-am putut bucura de asa ceva de mic, nu, nu sunt gelos, am cunoscut adevarata copilarie, adevarata bucurie, stiu ce inseamna sa cad si sa ma ridic razand, sa imi iau o palma fara sa urasc inapoi, sa plang cand mi se spargea mingea, sa strangem fiecare de un tec sa nu bea unu si restu sa se uite, sa ma bucur cand venea tata de la servici, apreciez o mancare buna cu familia, sa am parte de un sarut inocent, sa ma inrosesc la un sarut pe obraz, sa cad din vreun nuc si sa o iau la fuga imediat, stiu ce inseamna, am trait, mi-a placut si as face tot iar si iar, nu as da copilaria mea de atunci, pe o copilarie a acestei generatii, plina de educatie zero, astia sunt copiii tristi.
Du-te azi, sau maine sau cand ai ocazia, catre un grup din generatia 92-96 si intreabai de frunza, de castelul, de tarile si alte jocuri pe care le stii tu si uita-te in ochii lor sa le citesti tristetea, sa le citesti dependenta de internet, inocenta inexistenta, educatia zero si teama de a fi descoperiti ca ceea ce sunt, niste falsi, falsi pentru ca vor sa para altcineva ca sa nu fie luati drept prosti de catre altii cu gandirea lor. Generatia manele,generatia emo, generatia de cocalari si pitipoance de la varste fragede. Ar fi multe de zis, dar oricum sunt fara rost, nu se rezolva nimic, raman in intuneric orice am zice noi.
Vorbeam cu Florin de muzica, pentru ca prin ea si sub efectul ei, ne-am adus aminte de copilarie, pentru ca muzica a fost un element de legatura, un element principal in copilarie, nu aveam noi mp3-uri, nu aveam mtv, nu aveam ipod sau stiu eu mai ce, aveam un casetofon cum era atunci, stereu cu dublu record, strangeam toti de o caseta si le copiam pentru fiecare. Discutam despre muzica, de versurile din manele si muzica de club, au versuri putine ambele genuri, manelele au un taraf in spate, un instrumental mai sters, in cealalta parte, sunetele sunt mai placute auzului, mai ritmice, dar cu versuri mai inteligente. Sunt de parere ca manelele sunt pentru mintile usoare, mintile slabe si chiar nu imi pasa cine sau daca o sa fiu judecat de ceea ce o sa spun, dar asta e parerea mea, e o chestie, pentru ca nu o pot numi muzica, pentru mintile slabe, iar acum probabil te gandesti ceva de genu de parca tu nu asculti manele dupa o sticla de ceva la o bauta, tocmai am spus ca sunt pentru mintile slabe si stim cu totii ce face bautura, asa ca daca am baut si plang de fericire, poti sa pui ce muzica vrei tu ca eu o sa ma simt bine si nu din cauza a ceea ce canta, poate fi si mama ta ragaind, acelasi om sunt, pentru ca sunt beat, am mintea slaba.
Un alt prieten imi este si Mihnea,de asemenea as vrea sa-i multumesc pentru ca mi-a readus spiritul inocent la suprafata,ca m-a facut sa vars o lacrima pentru muzica adevarata,a anilor nostrii,o muzica neprofanata de toate cretinitatile lumii actuale.
Incep cu aceasta piesa, ca intro in memoriile mele, o parte din amintirile mele, care sunt sigur ca se aseamana cu ale voastre, daca nu faceti parte din generatia mentionata mai sus ca fiind trista.
Guma Turbo
Cu ceea ce urmeaza stiu ca o sa aveti niste zambete pe fata sau poate chiar o sa radeti in amintirea lor. Enjoy !
Va amintiti de Dl Problema ? Era un “Denis pericol public” al muzicii.
Ani de liceu ? A ?
Stiu ca o sa va ia un fior la urmatorul clip.
Gaz pe foc. Mai tineti minte ? Fiori, nu ?
Bonus pentru stelisti :
Nu aveti cum sa ii fi uitat pe Genius .
Ochii vad inima cere !
Amintirile ma chinuiesc
Animal X
Goanga
Fetelor ?
Am facut o scurta lista, chiar daca nu pare scurta, credeti-ma e scurta, dar pentru oricare din ei as sta la coada la bilete pentru un concert fie el si playback. Zic ca a fost indeajuns aceasta mica lista sa va trezesc interesul, sa va trimit in trecut, in copilarie si ele v-au dus mai departe catre altele, asa ca nu ezitati sa lasati numele melodiilor cu care aveti amintiri si cel mai important, fi sincer, in primul rand cu tine :
Cat ai da pentru copilarie?
abstractv1zion
